cum e să fii chill....

Noutatea momentului este că am pornit pe un drum nou, şi anume am deschis o terasă sezonieră în oraşul meu natal, o terasă care a înfrumuseţat puţin zona şi care mă ajută să cred că vremurile ce vor veni nu vor mai avea un aer trist. Chill - pentru că ăsta e numele de scenă al noii afaceri - este un vis mai vechi care într-o seară rece de iarnă a început să-şi scrie povestea. Acum face parte din viaţa mea de zi cu zi şi mă face foarte fericită. Îmi mănâncă toate resursele, îmi stoarce toată energia, dar mă ţine în picioare.  

Din păcate, drumul până aici a fost unul mult mai dificil decât am preconizat, am muncit zile şi nopţi fără întrerupere pentru ca toate piesele puzzle-ului să se aşeze în locul potrivit, la momentul potrivit. Deşi am muncit peste puteri  şi mi-am pierdut aproape toată energia înainte ca terasa să-şi deschidă porţile şi pentru clienţi, odată deschisă mi-am dat seama că viaţa mea pe perioada verii se va petrece la masa din colţ, urmărind oamenii, chelnerii, barmanii, clienţii, afacerea în sine. Nu ştiu cum am să reuşesc să duc un program de 15 ore pe zi, în fiecare zi, dar tind să cred că-mi voi permite şi plecări inoportune sau momente de linişte totală în miez de zi, pentru că acum nu mă mai conduce nimeni. Simt că este ceva ce nu-mi va lua nimeni. Mă sperie noutatea acestui business, dar pe de altă parte sunt şi nerăbdătoare să-i descopăr toate secretele. Până una alta, uraţi-mi baftă!