Ştiri de acasă - Annie Proulx

Trebuie să recunosc că am avut o perioadă foarte bună de citit. M-am detaşat de "stânga - dreapta", de televizor, de ziare, de oameni, de gânduri negre, şi am citit cu sufletul şi braţele deschise. Peste tot. Prin casă, pe drumuri, prin vecini... 

Şi totuşi, deşi am devorat câteva cărţi, nu am apucat decât acum, să fac o pauză ca să şi scriu despre ele.  Am să le iau pe rând şi sper, încet-încet, să mă prind din urmă:) . 

Astăzi vorbim despre Annie Proulx şi "The Shipping News" (Ştiri de acasă). Cartea a primit foarte multe premii (Pulizer Prize for Fiction, National Book Award, Irish Times International Fiction Prize, Chicago Tribune Heartland Award)  şi a fost ecranizată în 2001 cu Kevin Spacey, Julianne Moore, Judi Dench (pe care o ador!!!!) şi Cate Blanchett. Nu am apucat să văd filmul, dar este primul pe lista mea de vizualizări. Ştiaţi că Annie Proulx a scris şi Brokeback Mountain? Ei bine, eu nu am ştiut, dar cum obişnuiesc să citesc orice scrie pe carte (şi pe internet despre carte), am aflat:). 

Ştiri de acasă m-a prins din momentul în care am deschis-o. Am luat-o cu mine peste tot. Este scrisă foarte relaxat, cu propoziţii scurte, cuvinte aruncate în pagină, explicaţii foarte preţioase şi, ce mi-a plăcut cel mai mult, au fost informaţiile de la începutul capitolelor, luate din Cartea Ashley a Nodurilor scrisă în 1944, de Clifford W. Ashley. În general, sunt explicate nodurile marinăreşti, dar nu numai. Fiecare nod prezentat la început de capitol, se regăseşte sub forma unei metafore în textul corespunzător capitolului respectiv. Mi s-a părut o abordare foarte subtilă.  

Personajul principal, Quoyle, este un ziarist de mâna a doua, un om care trece prin viaţă fără să aibă prea multe aşteptări. Nu este nici bogat, nici deştept, nici frumos, nici descurcăreţ, dar îşi depăşeşte greutăţile cu mult calm. După ce îşi pierde soţia infidelă într-un accident de maşină şi rămâne singur cu cele două fetiţe ale sale, se decide să părăsească New Yorkul pentru a se întoarce împreună cu mătuşa lui în Newfoundland, pământul strămoşilor lui. O ia de la capăt într-un loc care-i este total necunoscut, un sătuc de pescari, uitat de lume. Noua sa viaţă prinde contur şi-l tranformă pe  acest Quoyle al nimănui, într-un om împlinit, un om care se regăseşte pe sine în sătucul uitat de lume, în casa strămoşilor săi cocoţată pe stâncile muşcate de mare, în paginile scrise ale ziarului local, în braţele iubirii, care i se oferă de acestă dată, sincer...

Per total, cartea este asemeni mării. Atotputernică. Uneori monotonă, alteori tumultoasă. Te ia prin suprindere când te aştepţi mai puţin sau ţi se oferă pură  şi sinceră, ca la prima întâlnire. 

O recomand cu plăcere şi vă urez poftă mare la citit!