cărţile şi ... seria neagră

  Vin astăzi cu o postare despre cărţi mai ieşită din tablă, adicătelea nu va fi o postare-recenzie, ci o postare-părere.
  Ştiţi cu toţii că ziarele vremurilor noastre au început să se zbată în a culturaliza naţiunea, aşa măcar de dragul de a pune ceva mai acătării în bibliotecile pline de bibelouri ale unora dintre noi. 
  Stând la o discuţie cu nişte apropiaţi, am stabilit că dacă am avea suficienţi bani să cumpărăm toate ziarele cu cărţi, într-un an de zile am construi o bibliotecă deloc de neglijat. Totuşi, dacă stai să aduni un dicţionar, cu o carte, cu un CD cu film sau muzică şi încă o carte şi o revistă, ajungi să cam dai cu milioanele în stânga şi dreapta până ţi se dezumflă portofelul de salariu... 
  Aşadar, pentru cei dintre noi care au deja o bibliotecă plină de cărţi, sfatul meu este să spicuiţi ce nu aveţi, ce vă place şi ce credeţi că aveţi nevoie. Dacă ar fi după mine, aş cheltui puţin mai mult decât dau de obicei pe ziarele cu cărţi, dar prefer să fac câte un efort şi să cumpăr şi din librării cărţile care mă interesează şi care nu vor apărea ataşate de un ziar. Totuşi, nu mi-aş fi imaginat că voi cumpăra seria neagră a editurii Trei zvărlită pe piaţă de GSP
   Trebuie să recunosc că nu m-au pasionat niciodată romanele poliţiste, n-am citit decât parţial seria Agatha Cristie sau cea autohtonă cu binecunoscutul căpitan Apostolescu. Anyway, după ce am citit Stieg Larsson, mi s-a deschis apetitul pentru romanele poliţiste. Bineînţeles, niciuna dintre cărţile seriei negre nu se compară cu Millennium, dar sunt foarte digerabile atunci când sunt gustate printre alte lecturi mai pretenţioase. Aşadar, de ceva vreme, citesc o carte de librărie şi una poliţistă. Sinceră să fiu, mă relaxează, iar ritmul romanelor nordice este cu totul altul. Stilul de viaţă dus la un nivel necunoscut nouă este atât de palpabil încât îţi doreşti să trăieşti acolo. (Trebuie să mărturisesc că am vizitat câteva ţări nordice şi doare destul de tare când te întorci în România.) Şi mai interesante mi se par notele explicative referitoare la pronunţia unor caractere sau la antroponimia specifică unei ţări. Textele sunt bunicele, personajele principale sunt fie o avocată de succes, fie o poliţistă-mamă singură, fie un inspector în vârstă cu familia dezbinată, fie o jurnalistă, fie o scriitoare, deci de toate pentru toţi. Subiectele sunt mai dure şi deloc cosmetizate. Uneori gândurile pe care ţi le provoacă, dor. E simplu. Trăim într-o lume în care nimic nu mai e pur sau sfânt. Totul poate dispărea înghiţit de o minte bolnavă. 
  Ce să mai zic! Relaxaţi-vă şi voi, dar nu vă afundaţi prea mult în acestă lume. Schimbaţi macazul cu o carte nouă, care nu face parte din nicio serie, pe care aţi cumpărat-o întâmplător dintr-un anticariat, de la un colţ de stradă sau dintr-o librărie. Am să vă povestesc cu altă ocazie ce mă îndeamnă să cumpăr o carte, ce cărţi aleg, de unde,  cu cât  şi, mai interesant, ce cărţi n-aş cumpăra nicicodată. Am zis, cu altă ocazie... Deci, pe curând şi poftă la citit!