marți, 22 noiembrie 2011

Frédéric Beigbeder - 13,99 lei

Dragilor, cartea asta este un must read! Este atât de jovială şi pune atât de clar punctul pe "i" încât trebuie neapărat citită în detaliu. Nu veţi putea sări câteva rânduri pentru că toate prezintă interes şi toate trasmit un mesaj pentru marele consumator, care este, bineînţeles, omul secolului în care trăim. Citind "13,99 lei" privim cu ochii deschişi realitatea, vedem cum conduce publicitatea societatea în care trăim, cum ne trezim târâţi la cumpărături de un spot publicitar, ce se asunde în spatele unei reclame bine gândite creată special pentru a ne face să ne pierdem minţile. Cumpărăm fără scop şi uităm ce este esenţial pentru noi. Din păcate, marile concerne ale lumii trăiesc datorită nouă şi au uitat să respecte acest lucru.

Ca să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun, am selectat câteva fragmente din carte pe care vi le ofer spre degustare... 

Lucrez în publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care vă vinde rahat. Ală de vă face să visaţi la lucruri pe care n-o să le aveţi niciodată. Cer veşnic albastru, gagici care nu-s niciodată nasoale, o fericire perfectă, retuşată pe Photoshop. Imagini bibilite, muzică ultimul răcnet. Când veţi reuşi, economisind la sânge, să vă trageţi maşina visurilor voastre, cea pe care am promovat-o în ultima mea campanie, eu o voi fi trecut deja la demodate. Am un avans de trei puncte şi am eu grijă întotdeauna să vă frustrez. Glamour este o ţară unde nu ajungi niciodată. Vă droghez cu noutatea, iar avantajul noutăţii e că niciodată nu rămâne nouă. Există întotdeauna o noutate proaspătă, care s-o învechească pe precedenta. Apostolatul meu e să vă fac să vă curgă balele. În profesia mea, nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă. 
Problema omului modern nu e răutatea lui. Dimpotrivă, din motive practice, el preferă să fie amabil, în general. Însă, pur şi simplu nu poate suferi plictiseala. Deşi nu-i nimic mai constructiv şi mai generos decât să ai parte zilnic de o porţie zdravănă de timpi morţi, de clipe de sictir, de lehamite încremenită - de unul singur sau în mai mulţi -, pe el plictisul îl înspăimântă. 
 Ca să scape de plictis, occidentalii fug cu ajutorul televiziunii, al cinematografului, al internetului, al telefonului, al jocului video ori al unei simple reviste. Nu le stă capul niciodată la ceea ce fac, nu mai trăiesc decât prin procură, ca şi cum a te mulţumi să respiri aici şi acum ar fi ceva de ruşine. Când stai în faţa televizorului sau a unui site interactiv, când vorbeşti la telefonul mobil sau te joci la Playstationul tău, nu mai trăieşti. Eşti în altă parte decât în locul în care te afli. Poate că nu eşti mort, dar nici prea viu. Ar fi interesant de calculat câte ori pe zi petrecem, astfel, altundeva decât în clipa prezentă. Altundeva decât acolo unde suntem. 

Citind cartea asta, am făcut o infuzie cu adevăr care nu mi-a picat deloc greu, dimpotrivă, m-a ajutat să respir. Enjoy!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu