salată cu paste

Am întârziat foarte mult cu postările, dar cum bine ştiţi mă mut şi mi-e mai greu acum să mă pun pe scris. Din fericire, îmi salvez sau notez din timp toate ideile noi pe care vreau să le împărtăşesc aici. Aşadar, pentru că în ultima vreme am stat foarte prost la capitolul timp, am mâncat multă mâncare crudă, rece sau puţin preparată. Dimineaţa fructe sau suc proaspăt din fructe, foarte rar câte o omletă (şi aici am noroc că primesc ouă de la gâinile adorate ale mamei mele), la prânz câte o supă de legume, nişte paste, linte sau mazăre, iar seara fie fructe, fie mămăliguţă sau o salată mare. Totuşi, într-una din zile am simţit nevoia de ceva mai consistent, dar am fost atentă şi să nu fie o mâncare grea. Mai ales acum că organismul meu e în tranziţie şi pierde proteinele de origine animală cu care era foarte obişnuit. Aveam poftă şi de o salată, dar ştiam sigur că nu-mi va fi suficientă. Aşadar, am fiert nişte paste (aveam de la Lidl din cele chinezeşti, foarte uşoare) peste care am presărat fulgi de drojdie (care seamănă foarte bine la gust cu parmezanul). Am amestecat minunea asta cu rucola, roşii şi câteva firimituri de tofu. Ah, era să uit. Am stropit pastele fierbinţi cu puţin sos de soia şi ulei de susan. A fost un prânz consistent, uşor şi foarte delicios. N-aş fi crezut că o să mănânc vreodată aşa ceva cu poftă. Hmmm...