Îmi pare sincer rău că nu am citit-o până acum. E o carte deosebită, un roman dedicat iubirii pure, fără limite sau bariere sociale. Majoritatea celor care găsesc la începutul unei cărţi un „Cuvânt înainte”, trec peste el, de parcă n-ar avea importanţă. E un mare păcat! Şi mai ales la cartea asta pentru că acest „Cuvânt înainte” cuprinde câteva pagini foarte apetisante scrise de Frieda Lawrence, soţia autorului.
Romanul o înfăţişează pe Constance, tânăra doamnă Chatterley, sortită să-şi trăiască viaţa alături de un soţ care se întoarce din război, paralizat de la brâu în jos. Deşi, gentleman în adevăratul sens al cuvântului, sir Clifford, soţul dnei Chatterley, este în esenţă un suflet rece, exagerat de preocupat de propria persoană, de plăcerile şi afacerile personale, nelăsându-se stingherit de sentimente şi emoţii.
„Clifford putea să-şi stingă sentimentele, aşa cum sufli într-o lumânare, şi să le reaprindă, după voia lui. Dacă puteau fi numite măcar sentimente. Clifford nu încerca emoţii în sensul vital al cuvântului. Avea simţăminte, aşa cum avea haine, ca să-şi acopere nuditatea intenţiilor. [...] Lumânarea nu era numai stinsă, ci rece ca piatra şi aruncată la lada de gunoi, împreună cu celelalte capete de lumânare, capetele moarte ale sentimentelor pentru oameni care încetaseră să mai existe în mintea lui.”
El îşi îndepărtează soţia care se aruncă în braţele paznicului de vânătoare al domeniului, un om de condiţie inferioară, dar plin de patimă şi capabil de sentimente pure, sincere. Fără niciun fel de prejudecată, lady Chattereley poartă în pântece copilul paznicului de vânătoare, fapt ce-i dă putere să-şi schimbe viaţa pentru totdeauna.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu