magicianul - john fowles

Am "Magicianul" lui John Fowles în bibliotecă de foarte multă vreme, însă până acum nu am avut curajul să încep să-l citesc. Am mai avut o experienţă John Fowles - şi zic experienţă pentru că toate cărţile lui te lasă cu ceva mai mult decât un simplu sentiment  - cu "Colecţionarul", pe vremea când lucram la o bibliotecă orăşenească. Am împrumutat cartea vineri şi am returnat-o luni, imediat ce am ajuns la serviciu. Am trăit atunci o senzaţie foarte ciudată în sensul că vroiam să scap de ea şi, în acelaşi timp, mai vroiam să o citesc încă o dată şi încă o dată. 

John Fowles are un stil de-a dreptul fascinant de a pune pe tavă o lume ireală pe care nu-ţi permiţi să crezi că există. 

Acum că am terminat cartea, sunt absolut convinsă că va trebui să recitesc  "Magicianul" pentru că nu ai cum să asimilezi tot ce-ţi poate transmite la o primă citire. Este atât de încărcată de subtilităţi fine, de momente de suspans care te lasă cu atâtea întrebări despre viaţă şi despre esenţa ei, de pasaje de o filozofie pură. Este o carte ca o scenă pe care se joacă viaţa, o realitate absolută în care se îmbină cu uşurinţă piese din trecut şi prezent. 

Foarte pe scurt, personajul principal Nicholas d'Urfe, un tânăr profesor de limbă engleză, este prins în iţele unei pânze de mistere psihologice şi sexuale pe o insulă grecească, pe nume Phraxos. Cadrul divin în care se petrece acţiunea mă face să înţeleg de ce iubesc atât de mult momentele petrecute în minunata Grecie: gustul sărat al apei mării, aerul îmbibat cu miresmele pădurilor de pin, ale plantaţiilor de cimbru şi lavandă, căldura sufocantă a plajelor, oamenii calzi, deschişi, tavernele  tradiţionale, măslinii, portocalii, cette joie de vivre pe care o întâlneşti doar acolo...
Revenind la conţinutul cărţii, trebuie să vă spun că nu este o carte care se lasă uşor povestită, ci o carte care trăieşte în tine asemeni unei boli. E mereu prezentă şi după ce ai terminat-o. Este o carte despre joaca de-a Dumnezeu, o carte despre manipulare la cel mai înalt nivel, despre transformare, despre regăsirea sinelui acolo unde nu credeai că mai poate exista ceva. Pe măsură ce pătrunzi în carte, te regăseşti odată cu personajul principal, înoţi alături de el într-un ocean de angoasă amestecată cu momente de pură depresie sau de fericire beată... Experimentul cărţii este, până la urmă, cititorul care trăieşte o adevărată traumă pe măsură ce o pătrunde. Nimic nu mai e ceea ce pare, totul este un joc ireal în care te scufunzi fără să ştii. Totuşi, personajul trece printr-un proces de purificare, printr-o experienţă care-i oferă posibilitatea de a se schimba, de a alege drumul corect. Umilit, fericit, exploatat, îndrăgostit, părăsit, Nicholas este prins în mrejele acestui joc infernal care-l lasă, în final, total împlinit.  

Vă recomand din suflet această carte. Are să vă schimbe cu siguranţă, aşa cum a făcut şi cu mine.
Poftă mare la citit!