Am plecat vreo două zile din oraş, din păcate în interes de serviciu. Bineînţeles, ca să nu mă plictisesc pe la cozi şi ca să nu înnebunesc pe la instituţiile minunate ale statului, am ales să-l iau cu mine pe François Mauriac şi pe a lui Thérèse Desqueyroux.
Ei bine, în prima zi, după un drum lung şi o zi cât se poate de nebună, m-am întins într-o cadă plină ochi cu apă fierbinte, cu o cană mare de ceai lângă mine şi, bineînţeles, cu această superbă “livre de poche”. Cât ai clipi din ochi, m-a şi prins în mrejele ei. Am visat alături de Thérèse până mi s-a răcit apa. Aş fi vrut să o termin atunci, pe loc, aşa, înghiţită de apa călie, dar din păcate mă aştepta o zi foarte lungă şi un drum lung spre casă, aşa că somnul îmi era mai mult decât necesar.
Ei bine, în prima zi, după un drum lung şi o zi cât se poate de nebună, m-am întins într-o cadă plină ochi cu apă fierbinte, cu o cană mare de ceai lângă mine şi, bineînţeles, cu această superbă “livre de poche”. Cât ai clipi din ochi, m-a şi prins în mrejele ei. Am visat alături de Thérèse până mi s-a răcit apa. Aş fi vrut să o termin atunci, pe loc, aşa, înghiţită de apa călie, dar din păcate mă aştepta o zi foarte lungă şi un drum lung spre casă, aşa că somnul îmi era mai mult decât necesar.
Mi-am luat, totuşi, revanşa a doua zi. M-am trezit şi m-am aruncat în vâltoarea oraşului ud şi înnorat, deşi, sinceră să fiu, aş fi stat la căldurică între paginile minunatei Thérèse Desqueyroux. Printre picături şi minute lungi de aşteptare, am terminat şi cartea. A fost breathtaking. M-a ajuntat să trec peste o zi grea cu un calm pe care mi l-aş fi dorit şi altădată. Poate asta e reţeta unei zile victorioase din punct de vedere psihic...
Să o lăsăm, aşadar, mai uşor cu zilele mele de serviciu, şi să ne întoarcem la fermecătoarea carte a lui François Mauriac. Inspirată din realitate, cartea începe cu terminarea procesului dnei Thérèse Desqueyroux, acuzată de otrăvirea soţului ei. Bineînţeles, ea este achitată datorită influenţei politice a tatălui ei, membru al unei familii de renume, şi depoziţiei mincinoase a soţului, urmaş al unei alte familii bune. În goana după aparenţe, niciun membru al familiei nu se interesează de motivul care a împins-o pe Thérèse la un asemenea gest.
După proces, în drum spre casa soţului ei, Thérèse călătoreşte prin întreaga ei viaţă. Îşi povesteşte viaţa în gând, ca pe o mărturie pentru singurul judecător căruia simte nevoia să-i ofere motivaţia acţiunii sale, şi anume soţul ei, Bernard Desqueyroux. Ajunge acasă şi în momentul în care acesta începe să-i vorbească, îşi dă seama că pledoaria ei este absolut inutilă, pentru că el nu va înţelege niciodată frământările şi dorinţele ei.
Autorul conturează caracterul unei femei moderne, cu foarte multe aşteptări de la viaţă, care se simte încorsetată chiar în sânul propriei familii, ca să nu mai vorbim de societatea în care trăieşte. Thérèse se agaţă de cărţile ei ca să-şi menţină în viaţă ideile, gândurile, părerile cărora, din păcate, nimeni nu le dă ascultare. Tatăl ei, mult prea preocupat de politică, caută să-şi mărite fiica cu băiatul familiei Desqueyroux, cea mai bună partidă din Angelouse. Această căsătorie, nu-i aduce Thérèsei nici dragostea, nici încrederea şi nici pasiunea. Ea se lasă ţesută în pânza unei vieţi care-i este hrăzită încă de la naştere, din simplul motiv că aşa a fost educată. S-a născut pentru a se mărita cu Bernard Desqueyroux. În mintea şi în sufletul ei are loc o luptă perpetuă între nevoia de a respecta regulile societăţii şi dorinţa de a zbura, de a evolua, de a da consistenţă propriilor visuri. Rodul căsătoriei ei cu Bernard, micuţa Marie, nu-i oferă libertatea de care are nevoie, dimpotrivă, se simte şi mai încorsetată. Maternitatea îi retează aripile, ba mai mult, faptul că fetiţa ei îi seamănă atât de mult fizic, o înspăimântă. Gândul că şi Marie va avea aceeşi soartă dictată dinainte de a-şi începe viaţa, îi oferă un drept în plus la tristeţe.
Pedeapsa soţului ei nu rivalizează totuşi cu frământările ei interioare. Deşi acesta o sechestrează într-o cameră şi o lasă în grija unei familii de servitori care au ordine precise în privinţa hranei, Thérèse îşi crează o realitate proprie unde îşi visează propriile sentimente. În viaţa de zi cu zi, renunţă la chinul de a mânca zilnic aceeaşi carne de porc pentru că soţul ei îi interzice orice altceva, şi îşi hrăneşte trupul cu vin şi ţigări. Ajunsă scheletică, Thérèse încearcă să-i facă pe plac pentru ultima oară soţului ei, oarecum pentru a-şi spăla păcatele şi a-şi câştiga propria libertate...
Din punctul meu de vedere, cartea este un must read, dacă pot să folosesc această sintagmă... Aşadar, poftă mare la citit!!!
Autorul conturează caracterul unei femei moderne, cu foarte multe aşteptări de la viaţă, care se simte încorsetată chiar în sânul propriei familii, ca să nu mai vorbim de societatea în care trăieşte. Thérèse se agaţă de cărţile ei ca să-şi menţină în viaţă ideile, gândurile, părerile cărora, din păcate, nimeni nu le dă ascultare. Tatăl ei, mult prea preocupat de politică, caută să-şi mărite fiica cu băiatul familiei Desqueyroux, cea mai bună partidă din Angelouse. Această căsătorie, nu-i aduce Thérèsei nici dragostea, nici încrederea şi nici pasiunea. Ea se lasă ţesută în pânza unei vieţi care-i este hrăzită încă de la naştere, din simplul motiv că aşa a fost educată. S-a născut pentru a se mărita cu Bernard Desqueyroux. În mintea şi în sufletul ei are loc o luptă perpetuă între nevoia de a respecta regulile societăţii şi dorinţa de a zbura, de a evolua, de a da consistenţă propriilor visuri. Rodul căsătoriei ei cu Bernard, micuţa Marie, nu-i oferă libertatea de care are nevoie, dimpotrivă, se simte şi mai încorsetată. Maternitatea îi retează aripile, ba mai mult, faptul că fetiţa ei îi seamănă atât de mult fizic, o înspăimântă. Gândul că şi Marie va avea aceeşi soartă dictată dinainte de a-şi începe viaţa, îi oferă un drept în plus la tristeţe.
Pedeapsa soţului ei nu rivalizează totuşi cu frământările ei interioare. Deşi acesta o sechestrează într-o cameră şi o lasă în grija unei familii de servitori care au ordine precise în privinţa hranei, Thérèse îşi crează o realitate proprie unde îşi visează propriile sentimente. În viaţa de zi cu zi, renunţă la chinul de a mânca zilnic aceeaşi carne de porc pentru că soţul ei îi interzice orice altceva, şi îşi hrăneşte trupul cu vin şi ţigări. Ajunsă scheletică, Thérèse încearcă să-i facă pe plac pentru ultima oară soţului ei, oarecum pentru a-şi spăla păcatele şi a-şi câştiga propria libertate...
Din punctul meu de vedere, cartea este un must read, dacă pot să folosesc această sintagmă... Aşadar, poftă mare la citit!!!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu