Lecţie despre rubarbă

sursa: www.gradinamea.ro

Rubarba sau reventul este o legumă care se poate utiliza într-o multitudine de reţete. Mare atenţie, doar peţiolul (va să zică doar codiţa) acestei plante este comestibil, şi doar dacă este sănătos. Frunzele de rubarbă sunt toxice deoarece conţin acid oxalic într-o concentraţie destul de mare pentru a dăuna corpului uman. Acidul oxalic irită membrana intestinelor şi poate fi fatal în doze mari. 

Rubarba câştigă totuşi teren la capitolul calorii, are vreo 16 kcal la 100 de gr de peţiol, abundă în vitamine, mai ales în vitamina C, şi în minerale de gen potasiu, magneziu, fier, zinc şi fosfor. Este binevenită în tratarea anemiilor şi indigestiilor, având o mulţime de efecte benefice organismului (laxativ, antiinflamator, antibacterian, tonic, duiretic, etc.). 

Din peţiolurile de rubarbă se pot face compoturi, sucuri, gemuri, marmelade, şerbeturi şi chiar peltea. Să nu uităm că rubarba merge foarte bine alături de căpşuni în tarte, plăcinte şi prăjituri. Gustul ei acrişor poate fi folosit chiar şi la acrirea ciorbelor.

Am primit ieri de la părinţii mei câteva peţioluri de rubarbă pe care le-am curăţat de pieliţă şi le-am tăiat cubuleţe. Am făcut un sirop fierbinte de zahăr în care le-am călit puţin alături de nişte căpşuni. A ieşit o nebunie foarte îmbietoare pe care am pus-o într-o tartă exact după reţeta care o găsiţi aici. E foarte uşor de făcut. Trebuie să ştiţi că nu este un desert foarte dulce pentru că rubarba are un gust destul de acrişor. 

Mă bate gândul să fac şi câteva borcane de gem de rubarbă. Am găsit pe internet reţete foarte interesante şi foarte uşoare. Vi-l recomand pe cel găsit pe  site-ul Ioanei. Eu sigur am să-l încerc imediat ce mai ajung în grădina părinţilor mei în căutare de rubarbă proaspătă.

Ţin minte că pe vremea copilăriei mele mă foloseam mai mult de frunzele de rubarbă din care îmi confecţionam... umbrele de soare. Din păcate, nu era o bucurie prea mare pentru bunica mea să mă vadă dând iama printre tufele de rubarbă şi rupând cele mai mari frunze cu cele mai mari codiţe. Nu prea înţelegeam atunci la ce folosea această plantă minunată şi după ce o zăpăceam o zi întreagă, sfârşea aruncată printr-un colţ al grădinii. 

Închei prin a-mi cere iertare neamurilor de revent presărate ici-colo prin grădinile naţiunii.