N-am mai postat recenzii de ceva vreme, dar asta nu înseamnă că nu am citit. Ca să ajung la zi cu mărturisirile, iată lista "cititelor" cu impresiile mele de subsol:
Mi-a plăcut! Are multe informaţii istorice şi trebuie să cunoşti binişor perioada în care se petrece acţiunea ca să navighezi mai uşor prin carte. Este un roman care are de toate pentru toţi: dramă, dragoste, suspans, aventură, piperat fiind pe alocuri cu inserţii din realitatea istorică explicate pe larg în notele de subsol. Personajul principal pe nume Sira Quiroga, îşi croieşte un drum destul de anevoios în viaţă, dar reuşeşte să-şi joace cartea cu multă ambiţie şi conştiinciozitate. Vremurile grele şi momentele de cumpănă îşi spun cuvântul, dar tonul cărţii este unul războinic şi prin urmare, învingător. Este un roman antrenant, un roman al serilor lungi de iarnă, un roman care cere atenţie şi refuză să fie lăsat de-o parte.
Haruki Murakami. Ei bine, cu numele ăsta sper că am spus totul. Este autorul meu preferat. Am citit tot ce a fost publicat la noi în ţară de acest autor. Are un stil pe gustul meu. Mă pot cufunda cu lunile în cărţile lui fără să mă satur. Îţi imprimă o imagine vie, clară, exactă asupra atmosferei în care se petrece acţiunea, asupra personajelor, asupra ideii în sine... Nu sunt cărţi povestibile, sunt romane ţesute din simboluri, sensuri ascunse şi subtilităţi din cele mai profunde. Am citit ultimul său roman 1Q84 în câteva zile, nu cred că am ajuns la o săptămână cu totul. Din păcate, am rămas cu buzele umflate la sfârşit pentru că mi-am dat seama că mai am de aşteptat încă un volum, pe cel de-al treilea. Nu înţeleg de ce nu le-au publicat pe toate trei, deşi dacă stau să mă gândesc bine, nu mă deranjează să recitesc cele două volume existente atunci când va veni şi cel de-al treilea. Aşa, din simplă continuitate. Pe scurt, 1Q84 este un roman al căutării, nu de sine, ci a jumătăţii care ţi-e sortită. Este un roman al destinului care se întâmplă fie dacă tu crezi sau nu în el.
Dragostea durează trei ani de Frédéric Beigbeder
L-am descoperit odată cu colecţia de la Gazeta Sporturilor din care l-am eliminat pe Bruckner pentru că-l aveam deja, aşa că m-am axat pe Marc Levy şi pe Frédéric Beigbeder. "Dragostea durează trei ani" este un roman tonic, foarte "open-minded", autorul nu se ascunde în spatele cuvintelor, ci pompează atâta vitalitate prin intermediul lor punând mereu punctul pe "i" şi spunând clar lucrurilor pe nume. Dragostea este un sentiment pe care unii îl pot înţelege şi susţine până la capăt, iar alţii nu. Unii îşi găsesc jumătatea şi trăiesc respectând acest lucru, iar alţii nu. Unii cred în esenţa relaţiei lor, iar alţii nu. Iată un mic citat din carte care mi se pare absolut senzaţional, ilar şi cinic, toate în acelaşi timp: "În primul an spui: “Dacă mă părăseşti, mă OMOR”. În al doilea an spui: “Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă”. În al treilea an spui: “Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie”." Cartea nu se sfârşeste cu ideea asta, deci puteţi sta liniştiţi. Este totuşi un must-read. Seriously!
Am citit-o fooooooooarte repede. Undeva, după primele 10-20 de pagini, mi-am dat seama că am văzut filmul. Este vorba despre "Just like heaven" cu Reese Witherspoon şi Mark Ruffalo. Sinceră să fiu, n-am fost foarte încântată de carte, nici de stil. Poate dacă nu vedeam filmul... Este un roman de duminică seara pe care să-l şi termini duminică seara. Este relaxant, dar nu te lasă cu niciun sentiment. Sau poate nu mai sunt eu la vârsta cu fluturaşi şi bulinuţe, deşi cred încă în Moş Crăciun şi mă relaxează teribil comediile romantice. Aş putea totuşi să-i dau un punct pentru idee.
Acum m-am întors la Beigbeder cu a lui "13,99 lei". Revin cu informaţii imediat ce o termin. Voi ce aţi mai citit?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu