sursa foto: cupcakesandcashmere.com |
După vreo două săptămâni de răceală turbată, am plecat un week-end la munte de ziua unui prieten. Ne-am adunat la grămadă cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi şi ne-am simţit de parcă am fi locuit toţi la un loc de ani de zile. Şi pentru că am inspirat cu multă încăpăţânare aerul proaspăt de munte ca şi cum aş fi vrut să-mi fac provizii pentru zilele petrecute în colbul oraşului, am reuşit să mă cadorisesc cu o bronşită minunată care mă va ţine încă vreo două săptămâni. Cum frigul a venit brusc săptămâna asta şi am fost musai nevoită să ies dimineţile din casă pentru a mă bucura de compania neplăcută a instituţiilor statului, am realizat că respir ca o băbuţă de 80 de ani ce urcă pe Everest şi că tuşesc ca un împătimit fumător de trabucuri şi ţigări de contrabandă. Azi, lucrez în casă... Deşi îmi simt plămânii înfriguraţi şi răsuflu din greu, nu mă las. Sunt pe baricade, notând în agendă a lazy working day at home. Şi da, am cizmuliţe îmblănite în picioare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu