Camilla Läckberg - Prinţesa gheţurilor

http://www.libhumanitas.ro/printesa-gheturilor.html

Înainte să încep trilogia lui Stieg Larsson, m-am plimbat puţin prin cartea Camillei Läckberg, şi anume Prinţesa Gheţurilor, prima din seria Fjällbacka şi singura tradusă la noi în ţară de această autoare.
Este un roman poliţist destul de sumar şi deşi supracoperta cărţii anunţă o oarecare luptă pentru supremaţie între Camilla Läckberg şi Stieg Larsson, aceasta lipseşte cu desăvărşire. Trilogia Millenium este de departe la chef-d’oeuvre a romanului poliţist de origine suedeză. Cel puţin până în momentul de faţă!

Scena Prinţesei Gheţurilor este construită într-un peisaj idilic, troienit şi înfrigurat din arhipelagul suedez. Urmând schema oricărui roman poliţist, cartea se deschide cu descoperirea unei crime. Frumoasa Alexandra este găsită moartă, în cada din propria ei casă. Îngheţat, în perfectă stare de conservare, cadavrul oferă o imagine deloc plăcută scriitoarei de biografii Erika Falck, prietena din copilărie a Alexandrei. Întoarsă în oraşul natal, după moartea părinţilor ei, aceasta îşi începe propria anchetă asupra crimei, ce părea la prima vedere o sinucidere. Încercând să recupereze cei 25 de ani de depărtare, ia pe rând toate persoanele care-i fuseseră apropiate Alexandrei. Aşadar, începe cu părinţii ei, care-i şi cer să scrie un articol despre Alexandra, continuă cu soţul acesteia, Henrik Wijkner, şi încheie cu galeria de artă Abstrakt, înfiinţată împreună cu prietena acesteia, Francine Bijoux. După toate cercetările ei,  

Erika avea impresia că Alex trăise o existenţă paralelă cu oamenii din viaţa ei. 

Totuşi, află de la Francine că Alexandra urma să aibă un copil cu alt bărbat decât soţul ei, că era foarte fericită şi că, deci, nu avea niciun motiv să se sinucidă. 

Bineînţeles, printre rânduri, Erika îl regăseşte şi pe Patrik Hedstrom, poliţist, îndrăgostit de ea încă din copilărie, ajuns acum în situaţia de a-şi încerca norocul odată cu întoarcerea ei în Fjällbacka. 

Ancheta poliţienească nu este atât de meticulos descrisă ca la Stieg Larsson, totuşi, există momente de suspans şi câteva descoperiri neaşteptate. Este o carte ce tratează o temă destul de delicată, şi anume abuzul sexual asupra copiilor, abuz ce este ascuns de părinţi în schimbul unei situaţii financiare satisfăcătoare. Altfel spus, părinţii vând liniştea sufletească a copiilor lor pentru confortul lor personal. Sechelele cu care se confruntă ani de-a rândul copiii abuzaţi, ies la suprafaţă şi duc, în cele din urmă, la crimă. 
 

Roman dedicat abuzului pe diverse planuri, Prinţesa gheţurilor pune pe masă şi cazul surorii Erikăi. Maltrată de propriul soţ, Anna încearcă din răsputeri să-şi salveze căsătoria, învinovăţindu-se continuu pentru abuzurile soţului ei, până în momentul în care acestea încep să se răsfrângă şi asupra copiilor ei. 
 

Pe scurt, Camilla Lackberg vine cu un roman poliţist modern, o carte feminină, scrisă cu multă pasiune, numai bună de citit într-o zi ploioasă de duminică, lângă o ceaşcă fierbinte de cafea, acum că tot a venit toamna. 

Ca o notă de final, vă recomand să o citiţi înainte de Millenium!