Întotdeauna când termin o carte care-mi mângâie sufletul, când o las din mână pentru a o aşeza pe raft lângă suratele ei, citite sau necitite, încep să mor încet de dorul ei. Dacă încep imediat o altă carte, ei bine, atunci, pe moment, mă trezesc cu un sentiment de respingere, poate chiar de ură, faţă de noul volum pe care-l smulg din sânul micii mele familii de cărţi.
Acum, pentru că am avut continuitate, a fost mai uşor, însă dacă ar fi trebuit să trec la ceva cu totul diferit, ar fi trebuit să aştept o perioadă de câteva zile, altfel n-aş fi putut suporta şocul despărţirii. M-am îndrăgostit, pur şi simplu, de acţiune, de personaje, de tema în sine. Aşadar, m-am cufundat cu patimă în paginile celui de-al doilea volum din trilogia Millennium. Şi da, până la urmă, trebuie să recunosc că m-am trezit şi eu în toiul nopţii ca să citesc Stieg Larsson. Şi da, am stat trează până la 4 dimineaţa, cu sufletul la gură, doar ca să aflu cine era misteriosul personaj Zala atât de atent conturat în acest al doilea volum.
Pe scurt, Fata care s-a jucat cu focul este partea a doua a trilogiei, dedicată vieţii tumultoase a personajului principal feminim, Lisbeth Salander. Printre rândurile înţesate cu informaţii din cele mai interesante, am asistat cu groază la atâtea nedreptăţi, la atâta egoism, răutate gratuită, şi de ce nu, perversitate (doar se referă la traficul de carne vie!), relatate cu minuţiozitatea cu care autorul ne-a obişnuit deja din primul volum. Deşi Lisbeth Salander pare că întoarce spatele tuturor şi pleacă în străinătate o perioadă, Mikael Blomkvist nu uită că are o datorie de viaţă faţă de această tânără şi-i rămâne devotat atunci când ea e crucificată de toată media suedeză. În ciuda strădaniilor ei de a rămâne cât se poate de invizibilă, din motive evidente care transpiră în toate paginile cărţii, Lisbeth se trezeşte într-o zi descoperită, în văzul tuturor, acuzată de trei crime oribile. Frapant a fost faptul că, deşi este o asocială cu motivaţie, lista ei de prieteni cuprinde oameni care sunt capabili de sacrificiul suprem pentru a o ajuta să-şi demonstreze nevinovăţia.
Dragilor, poftă mare la citit!
Pe scurt, Fata care s-a jucat cu focul este partea a doua a trilogiei, dedicată vieţii tumultoase a personajului principal feminim, Lisbeth Salander. Printre rândurile înţesate cu informaţii din cele mai interesante, am asistat cu groază la atâtea nedreptăţi, la atâta egoism, răutate gratuită, şi de ce nu, perversitate (doar se referă la traficul de carne vie!), relatate cu minuţiozitatea cu care autorul ne-a obişnuit deja din primul volum. Deşi Lisbeth Salander pare că întoarce spatele tuturor şi pleacă în străinătate o perioadă, Mikael Blomkvist nu uită că are o datorie de viaţă faţă de această tânără şi-i rămâne devotat atunci când ea e crucificată de toată media suedeză. În ciuda strădaniilor ei de a rămâne cât se poate de invizibilă, din motive evidente care transpiră în toate paginile cărţii, Lisbeth se trezeşte într-o zi descoperită, în văzul tuturor, acuzată de trei crime oribile. Frapant a fost faptul că, deşi este o asocială cu motivaţie, lista ei de prieteni cuprinde oameni care sunt capabili de sacrificiul suprem pentru a o ajuta să-şi demonstreze nevinovăţia.
Dragilor, poftă mare la citit!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu