marți, 3 aprilie 2012

Turgheniev şi "Un cuib de nobili"

Când m-am mutat, mi-am depozitat şi cărţile pentru că aici exista deja o bibliotecă destul de considerabilă pe care am şi început să o devorez. Nu avea niciun rost să car după mine încă o tonă de cărți cărora nu aveam cum să le ofer poziții pe raft.

Multe dintre cărţile pe care le-am descoperit aici le-am citit, dar sunt destule să-mi ajungă la nevoie câţiva ani buni. Vă spuneam într-o postare anterioară că nu am citit până acum autori ruşi. Mare ruşine! Din fericire, am găsit aici Turgheniev, Tolstoi, Dostoievki etc. Doar timp să am... 

Primul roman care mi-a picat în mână a fost "Un cuib de nobili" scris de celebrul Ivan Sergheievici Turgheniev. E un roman relativ scurt, aşadar l-am devorat în două etape. Jumătate în seara în care m-am apucat de citit şi a doua parte, două zile mai târziu când am dispus de câteva ore libere. Pe scurt, e o poveste de dragoste cu final trist, deşi autorul ne lasă, oarecum, deschisă calea visării. Momentele declarative sunt de domeniul irealului. Nici măcar în filme nu mai vedem atâta pasiune şi atâta respect pentru simţămintele persoanei iubite. Se dedică rânduri interminabile unei atingeri a mâinii sau unei simple mângâieri, sunt preţuite puţinele clipe cu priviri fugare sau zâmbete furişe, iar scena sărutului este atât de sublim prezentată, pe cât este de delicată în esență.

Aşadar, pe fundalul societăţii ruseşti a secolului al XIX-lea, în serile cu muzică de pian şi versuri alese, idila nobilului Lavreţki cu fiica unor rude îndepărtate se petrece într-un moment nepotrivit al vieţii lor, moment încărcat cu povara unui trecut nefericit. Deşi sentimentele lor sublim creionate răzbat puternic din scenele de societate petrecute la ceas de seară, se pare că dragostea nu este întotdeauna suficientă pentru ca fericirea să devină un sentiment concret. 

Mi-a plăcut mult stilul autorului, rândurile mi s-au prelins în faţa ochilor, fără întreruperi, fără momente tragice în care să am senzaţia că-mi scapă şirul gândurilor. M-am pierdut şi m-am îndrăgostit iremediabil de acest autor, motiv pentru care am continuat să-l urmez cu "Părinţi şi copii" despre care am să vă vorbesc imediat ce o termin. Din păcate, petrec mai puţin timp cu cititul şi încerc din răsputeri să recuperez de câte ori am ocazia. Chiar dacă e vorba doar de 10 minute la o ceaşcă de ceai...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu