miercuri, 24 aprilie 2013


sursa foto 

De câteva zile încoace am un program de lucru infernal. 

Mă trezesc pe la 6:30, fac un duş, beau un ceai, aranjez prin casă, fac ordine în geantă, agendă, acte, beau un smoothie sau un suc de fructe sau mănânc pur şi simplu fructe, după care îmi dau seama că e deja 7:30 sau aproape 8:00 şi o iau din loc. 

Rezolv hârţoagele în prima parte a zilei, asta dacă ziua curge cum îmi plănuiesc eu, dar în general ziua e o surpriză. 

Dau telefoanele urgente tot în prima parte a zilei, mi se întâmplă fie pe stradă, fie în maşină, fie prin vreun birou, notez grăbit, cu litere nehotărâte, aplecate ba spre stânga, ba spre dreapta, mici, mari, hieroglifice uneori. 

Uit de grija agendei mele supraponderale în a cărei gură mereu deschisă îndes cu nesaţ facturi, contracte, bonuri, bileţele, scrisori, plicuri, tot ce trebuie să ţin minte sau ce mi-ar putea fi de folos acum sau peste 100 de ani. Nu se ştie niciodată. 

Urc patru etaje, cobor patru etaje de cel puţin zece ori pe zi, asta ca să nu mă mai plâng că nu fac mişcare. 

Discut cu mai mult de 30 de persoane pe zi şi am cam 100 de apeluri telefonice (primite, date, pierdute, necunoscute, uitate) pe zi, primesc mailuri, trimit mailuri, plec în căutări cu google, listez hârtii peste hârtii şi îmi fac copii după copii. 

Îmi retrăiesc anumite momente din trecut, din zilele mele lungi de lucru, îmi regăsesc cuvinte de demult şi stări şi gânduri. Odată intrată în horă îmi dau seama că ştiu prea bine cum să joc. Mă mişc cu oarecare teamă pentru început, aştept parcă timpul să le vindece pe toate. Sunt eu şi în persoana asta. 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu