luni, 5 noiembrie 2012

ugly meat

sursa foto
 
În ultima vreme sunt tot pe drumuri, aşadar mă tot lovesc de oameni care mă privesc cu suspicune pentru că nu mai consum carne. Întrebarea de bază e : "De ce?", urmată de "Din ce îţi iei proteinele?", urmată de priviri pe furiş, de zâmbete şi glume cu bază carnivoră, de vorbe în vânt şi mai ales de explicaţii alambicate despre ce ar trebui să fac eu cu corpul meu. 

Am ştiut că aşa va fi. Am ştiut că voi fi hărţuită şi uneori chiar certată. Nu contează. Fac faţă foarte uşor provocărilor de acest gen, luptelor în cuvinte, loviturilor sub centură din simpul motiv că eu nu mănânc carne pentru că aşa simt. 

sursa foto
O fac pentru mine, pentru sănătatea mea, pentru corpul meu. Nu o fac din dragoste pentru o dietă anume, nu am început de luni sau din data de 1 a lunii cutare, nu a fost o treabă matematică sau calendaristică, s-a întâmplat pe parcurs, în timp. La un moment dat mi-am dat seama că nu mai trebuie să cumpăr carne, că nu simt nevoia, că nu mai mănânc carne nici când sunt plecată prin case străine. Mama mea a acceptat schimbarea fără prea multe obiecţii. O dată pe săptămână când ne adunăm în familie fiecare serveşte ce-i place. Puţinii mei prieteni nu mă judecă, ci mănâncă în treaba lor sau gustă bucuroşi din ce le ofer eu. 
  
La masa mea nu există prejudecăţi. Nu se încalcă nicio regulă de valoare. Există prea multe variante de gustări şi mâncăruri ca să nu ne plictisim. Totul se poate adapta, transforma şi mai ales, găti în câteva minute. Nu există stres. Pentru că dacă vreodată mi-e poftă de o bucată de carne sau de vreun preparat din carne, pot să-l gust. Nu mă ceartă nimeni, nu mă obligă nimeni. Dacă e în faţa mea şi-l vreau din suflet, îl mănânc. Din fericire, până acum am poftit puţină carne la câte o ocazie, dar nu am reuşit să şi ajung să mănânc. Papilele mele o refuză pur şi simplu. Nu le ceartă nimeni. Nu se simt ameninţate. Nu există o problemă în ce mă priveşte. 

sursa foto
Cine doreşte să urmeze acest stil de a mânca lipsit de carne nu trebuie să facă acest pas pentru că visează să slăbească sau pentru că speră să intre în Rai primul sau pentru că e la modă sau pentru că-l imită pe vecinul, ci din pură convingere. Astfel totul va decurge simplu. Transformarea se va petrece pe nesimţite. Fără durere. Corpul tău va fi primul care va reacţiona mulţumindu-ţi pentru alegerea făcută. Lumea din jur va fi mai neiertătoare la început, dar va supravieţui schimbării tale. Şi dacă nu, asta e "la tăţi ni-i greu". Noul tău stil de viaţă va da roade în timp, va putea fi admirat din afară şi va aduce complimente trupului tău, pielii tale, sufletului tău. Aşa a fost la mine.

2 comentarii:

Daniela Ionascu spunea...

ORICE ai face, lumea te va critica. daca nu mananci carne, e rau. daca esti obeza, iar e rau. :)) Nici eu nu prea mananc carne, pentru ca nu prea imi place gustul :(

Diana spunea...

Mare adevar graiesti!

Trimiteți un comentariu