Nu e zi de 13, nu e nici marţi, nu e ceasul rău, nici nu plouă, e doar ziua aia, ziua pe care o simţi nefastă de când ai deschis ochii, de la prima oră, ziua în care mai bine îţi tragi plapuma peste cap, îţi retezi toate legăturile cu lumea exterioară (telefon, internet, interfon etc.) şi te ascunzi până şi de tine însăţi.
De obicei, ziua asta vine şi după o noapte agitată în care parcă patul nu e deloc comod, perna e prea pufoasă sau prea tare, ţi-e ba foarte cald, ba foarte frig. În timp ce te zbaţi să adormi şi-ţi tot rearanjezi poziţia în pat, te gândeşti la toate problemele pe care le ai de rezolvat a doua zi sau în tot restul vieţii tale, îţi trec prin faţa ochilor facturile neplătite, datoriile sau banii daţi împrumut, ziua de naştere a unei prietene, lista de cumpărături pe care ai uitat să pui detergentul de rufe, hainele necălcate, zugrăvitul bucătăriei, cearta cu vecina de alături, viitorul, trecutul, ziua de azi şi atunci îţi dai seama că deja mintea ta a luat-o razna, că nu mai poţi dormi, că eşti agitat până la Dumnezeu şi înapoi. Într-un târziu, te ridici din pat, te plimbi prin casă, bei un ceai, te apuci de citit o carte, o laşi deoparte, te uiţi puţin pe geam, respiri aerul nopţii, dai drumul la tv, vezi o emisiune de scandal care te enervează şi mai tare, te apuci să faci calcule pentru viitor, împarţi bani, plăteşti impozite şi taxe, toate în gând, toate cu stres, toate în noapte. Undeva pe parcurs te ia somnul, adormi pe canapea visând cu monştrii şi apocalipsă. Dimineaţa sună ceasul şi atunci ştii sigur că ziua va fi pe măsura nopţii. Te dai jos din pat şi te îndrepţi spre bucătărie, pui de ceai sau de cafea, apa fierbe.... şi de aici începe totul: îţi verşi apă clocotită peste degete, dai peste coşul de gunoi în momentul în care cauţi cu disperare ceva care să-ţi aline arsura, între timp îţi sună telefonul, primeşti nişte veşti proaste, te apuci să aduni mizeria din bucătărie, îţi mânjeşti pantalonii curaţi, în cele din urmă ieşi în stradă şi ai senzaţia că totul stă oribil pe tine, vine şi ploaia, ajungi la serviciu şi problemele curg, alergi, alergi şi te frustrezi continuu, uiţi să mănânci, uiţi să respiri şi te rogi ca ziua să treacă...
În încheiere vine şi întrebarea: cum treceţi voi peste o zi ca asta?
1 comentarii:
Inghit in sec si ma rog in gand, pe mine insami, sa fiu puternica si sa termin nenorocita asta de zi.
Un ceai verde cu iasomie si miere face bine in dimineata cu pricina, important e sa nu te arzi cu apa clocotita, sa nu iti lipesti miere de pantaloni, maini si butoanele de pe tastatura.
Daca am timp, in una din zilele astea, sun pe cineva drag si rabdator, care poate sa imi asculte sumedenia de nemultumiri din ziua respectiva.
Altceva mai bun nu am gasit inca, dar mai caut. :)
Trimiteți un comentariu