life update

sursă foto

În urmă cu câteva zeci de pagini şi alte câteva zeci de plante înecate în ceai, iată-mă din nou aici scriind. Despre ce? Ei bine, n-am revenit cu un subiect anume, ci cu un simplu update al zilelor iremediabil pierdute în filele acestui blog. Am lucrat intens, hectic aş spune (a se înţelege englezescul hectic = agitat), într-o alertă continuă a sufletului, parcând ici colo dosare şi acte, bifând sângeriu în agendă, pe postituri şi carneţele, aşezând cuminte în portofel bileţele şi hârtiuţe cu notiţe şi lucruri de făcut. Da, trebuie să recunosc că uit. Tot mai des, mai mult şi mai important. Probabil din dorinţa de a nu lua în seamă lucrurile care nu-mi plac, aleg să uit. Din păcate, m-am educat în timp să notez şi să lupt cu uitarea şi, prin urmare, cu lucrurile care nu-mi plac.

Între timp, am lăsat la o parte literatura şi m-am cufundat în lecturarea cărţii de bază a lui Robert Morse, adică some healthy food reading. Mă sperie, mă miră, dar nu mă pot opri. Nicicum, nicicând, niciodată. E mai rău să nu ştiu. Aşadar citesc şi învăţ cum să mă port cu corpul şi cu mintea mea, cum să protejez ceea ce mi-a dat Dumnezeu gratis, spre îngrijire şi păstrare.

Am adunat plante de ceai, flori şi frunze şi tulpini. Am mărunţit, uscat şi împachetat aceste bunătăţi cu care mă delectez zi de zi în căni mari sau mărunţele în funcţie de ceai, momente şi stare. Am gustat natură, soare şi multă uitare ca să pot lucra cu mintea deschisă pentru cuvinte noi.  

Undeva pe drum mi-am făcut timp să cresc o maia. Da, aţi citit corect. O maia care pe viitor îmi va înlocui definitiv drojdia din comerţ. Ştiţi bine că nu mai consum pâine cumpărată, ci doar făcută în casă. E dificil şi mănâncă mult timp o astfel de activitate, dar am renunţat cu bucurie la altele în beneficiul unei pâini calde. Acum vreau să renunţ la drojdie, deci am urmat paşii Codruţei de aici şi sper să ajung la o maia numai bună de făcut pâine de casă, naturală şi organică. 

Am deja 2 luni pline de când nu am mai mâncat deloc carne, nici măcar la mesele duminicale ale mamei mele. A înţeles şi găteşte în conformitate cu noile mele principii. Nu poftesc, nu doresc şi nu visez la carne. Deloc. Corpul meu dă semne că e mai fericit. Înţelege şi îmbrăţişează acest nou mod de alimentaţie. Am să vă împărtăşesc pe viitor câteva din bunătăţile cu care mă înfrupt în ultima vreme. 

Am primit nişte unelte noi pentru "cercelit" şi m-am pus pe treabă în puţinele momente libere. Am să revin cu un update şi pe acest subiect. După cum se vede, am multe de povestit şi de împărtăşit cu voi. Până una alta, mă întorc la lucru. Pe mâine!