Anul trecut am primit de la familia mea o maşină de cusut. Mi s-a părut o cumpărătură extrem de scumpă la care nu vroiam să-mi supun familia, dar sora mea (care gândeşte mereu înainte de a-mi exprima eu dorinţele) s-a dat peste cap şi împreună cu mama şi tata m-au cadorisit cu această minune. Adevărul e că îmi doream de multă vreme o maşină de cusut, dar nu mi se părea că aş putea vreodată să cos ceva cu ea. Bineînţeles, sora mea care mă supraestimează tot timpul era ferm convinsă că am să o folosesc. Şi mare dreptate a avut.
La început mi-a fost foarte teamă, am mai încercat, copil fiind, să cos la maşina bunicii mele, dar am dat greş. Nici nu aveam prea multă răbdare pe atunci şi nici bunica mea nu avea atâta vreme încât să mă înveţe. Dar stăteam ore întregi lângă ea până cosea ceva, uneori chiar târziu în noapte. Îmi plăcea liniştea ei şi a maşinii de cusut. Miroseam toate materialele şi aţele care o înconjurau, adunam cu drag toate scamele şi resturile de materiale din care, ulterior, îi cerşeam cu ochii mari şi umezi să-mi facă vreo gentuţă sau vreo hăinuţă pentru ursuleţul meu de suflet. Ah, ce vremuri!
Acum a venit rândul meu, am început cu linii simple pe ici-colo, am cusut pentru mama una-alta. Sunt foarte la început, încă nu reuşesc să duc chiar linii drepte, dar cos cu multă plăcere şi muuult drag.
Şi pentru că e primul porfofel ieşit din mâinile mele, mă declar satisfăcută. Pe viitor, va fi mai bine. Sunt sigură. Este un portofel simplu, din fetru, roşu, gros, cu un singur compartiment. Nasturele este din lemn pictat manual. Cumpărat la un moment dat de pe breslo.
2 comentarii:
este foarte dragalas...
multumesc!
Trimiteți un comentariu