Azi m-am trezit prost dispusă. N-am reușit nici în ruptul capului să zâmbesc nici la soare, nici la micul dejun, nici în fața calculatorului, nici măcar în fața ceștii mele de cafea cu muuuuultă miere. Și totuși.... Am reușit până la prânz să-mi mai deschid trăsăturile feței și să-mi arăt vreo doi dinți în încercarea de a contura un zâmbet. Nu pot să zic că sufăr de ceva sau că am mai multe probleme decât ieri, e pur și simplu una din acele zile când rotițele nu se învârt. Punct.
Deși știu că proasta dispoziție nu folosește la nimic altceva decât la a-mi crea o fața absurd de acră, plus că reușesc fără prea mare efort să scuip cuvintele de parcă aș da pe dinafară de atâta venin, nu izbutesc să o pun la pământ nicicum. Și totuși... M-am gândit să dau dovadă de curaj și să cotrobăi în tolba mea cu muzică de descrețit frunțile și de înfruntat stările de rău augur. Am găsit imediat ce-mi trebuia și am dat fuguța să împărtășesc cu voi că poate cine știe, ăți fi și voi la fel de acri ca și mine azi....
Enjoy!
2 comentarii:
si eu am avut niste dispozitii mai proaste zilele astea... o fi ceva in aer...
sa stii ca ai dreptate... poate o fi astenia...
Trimiteți un comentariu