lume, lume...

Mijloc de transport în comun. 

Tânăr marca Vin Diesel cu unghiile vopsite cu ojă incoloră. Lucioase, dar conturate de o dâră semnificativă de mizerie. Pantofi albi de lac, pantaloni negri cu eticheta de firmă evidentă, tricou din cu totul altă lume, mov. Telefon cu touchscreen și ochelari de soare acoperind jumătatea stupidă a feței. Lanțuri groase la mâini și gât. Argint pur. Mestecă sigur pe sine o gumă. 

Îi sună telefonul cu ton țipător de muzică la modă. Răspunde astfel încât să-l audă tot poporul. "Te iubesc, păpușe! Da, te iubesc!" Răspunsul la fel de asurzitor e un râs isteric de pițipoancă unsă la suflet de declarația amorezului de tip "film de acțiune american". Discuția se încheie repede din lipsă acută de cuvinte românești de bază. Tânărul se așează pe scaunul din fața mea.

Observ tacit că pe ecranul telefonului are o poză cu el însuși. În alte haine. Se privește așadar atent și curăță cu grijă ecranul telefonului. Își mai zăngăne puțin lanțurile și adulmecă victimele din jurul lui. Se simte bine. 

E zi de luni. El nu lucrează. E șomer.