De când jobul meu se petrece acasă, duminica a devenit oficial zi lucrătoare. Mă trezesc, mă învârt prin casă, merg la ai mei dacă se poate în fiecare duminică (profit din plin că cine ştie cât mai stau în zonă), şi apoi work day în toată regula. De exemplu, duminica care tocmai a trecut am lucrat cam 6 ore jumate, dacă nu mai mult. Fără pauză.
După ce am venit de la ai mei unde am moţăit puţin în aer liber, m-am înzdrăvenit cu o cafea tare, scurtă şi dătătoare de forţe noi. Am început să învârt hârtii de pe la 3 după-masă până după 10 seara. Am mai făcut pauză de cină şi de ceai, dar în principiu am muncit una întruna. Printre minuni de documentaţii, mailuri cu ton oficial şi acte contabile, m-am preocupat şi de declaraţiile mele fiscale. Mare greşeală! Am căutat pe internet toate formularele, mi le-am pregătit frumos, mi-am lipit post-it-uri şi pe frunte şi tot nu am reuşit să mă decid ce şi cum să completez.
Am fost azi de dimineaţă la finanţe şi deşi am rezolvat o problemă, am luat după mine altele parcă şi mai istovitoare. Dar din fericire cred în puterile mele de a drege maldărele de hârtii fără să-mi rod unghiile şi să-mi smulg părul din cap. Dacă nu mă descurc, există mereu câte un contabil cu care să mă înţeleg româneşte.
 |
| cafea şi biscuiţi cu cereale - în pat - sâmbăta - în miezul zilei |
După cum spuneam în titlu sâmbăta, a devenit duminica mea. Am ronţăit biscuiţi cocoţată în vârful patului, am citit tolănită la soare. Nu i-am permis eului meu obosit să se gândească la hâtiile îngrămădite pe birou şi nici la lista lungă de telefoane pe care trebuia să o iau de coarne luni la prima oră. Nu-i baş aşa rău să te bucuri sâmbătă de linişte pentru că duminică poţi lucra fără să te bâzâie nimeni şi nimic. Mai greu e când primeşti câte o invitaţie la cafea în aer liber şi tu eşti blocat printre cele rele... Dar cum nu le putem avea pe toate, bun şi aşa rău!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu