Sâmbăta mea a fost plină ochi cu mutatul şi aşezatul şi împărţitul de lucruri prin toată casa.
Duminică mi-am luat rămas bun definitiv de la apartamentul în care am stat mai bine de un an (decembrie 2010-martie 2012). Am avut multe momente frumoase acolo, momente pe care mi le amintesc cu zâmbetul pe buze. Am petrecut multe seri alături de prieteni ronţăind dulciuri şi îmbrăţişând ceştile aburinde cu cafea. Am râs, am plâns, ne-am spus poveştile, ne-am deschis sufletele şi am uitat de lumea de afară. Am lăsat în urmă un loc drag în care am mai crescut puţin.
Prima noapte dormită în casă nouă a fost grea, nu prea m-am împăcat cu somnul. Aşa e în orice pat nou. Parcă nu-ţi găseşti locul. Totuşi, am respirat uşurată că am terminat finally cu mutatul. Azi mi-am montat patul propriu care a stat depozitat o vreme, mi-am decorat noptiera cu bunul meu amic, Spărgătorul de Nuci, şi ultimele cărţi primite cadou de ziua mea. Mi-am încropit un mic birou unde să pot lucra şi m-am înconjurat de lucruri personale. Mi-e mai greu acum, la început. Pe parcurs, ştiu că va fi mai bine. Sunt aproape de familie, de grădina mamei mele, de liniştea muntelui, de cer, de locul în care m-am născut.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu