WORK AT HOME

M-am trezit devreme şi am făcut o baie lungă citind Murakami (am terminat în sfârşit primul volum din "1Q84"). Ce n-aş da să am în fiecare dimineaţa câteva astfel de clipe de linişte! Bineînţeles că pe la 9 eram deja cu treabă. Cei ce ştiu că am biroul acasă, ar spune acum "ei na, cu treabă... doar nu trebuie să ieşi din casă şi să dai explicaţii unui şef nebun care urlă la tine etc." Este adevărat, e mult mai bine decât pe vremea când lucram "afară din casă" câte 12 ore pe zi. DAR dacă mi-aş permite, aş închiria un spaţiu pentru lucru. E tare greu să ai biroul acasă. Atunci când ai un loc anume pe care scrie JOB (şi doar JOB) eşti mult mai disciplinat. Când eşti acasă nu te apuci să te îmbraci şi să te fardezi când intri în birou, nu te grăbeşti să ajungi la birou. De multe ori mă prinde prânzul în pijama... Mă iau cu treabă (şi aici nu vorbesc de spălat de geamuri) şi uit de mine. Cel puţin disciplina micului dejun există încă. Sunt rare zilele în care nu mănânc la prima oră. Am grijă să-mi ţin în frâu gastrita dobândită cu eforturi la 20 şi ceva de ani. În plus, nu am un program fix. Lucrez haotic. Uneori până noaptea târziu... Alteori dimineaţa devreme. Alteori uit să mânânc de prânz. Dacă eşti la birou (oriunde altundeva decât acasă), eşti mult mai disciplinat. Lucrezi un număr de ore şi te concentrezi pe ceea ce trebuie să lucrezi. Spaţiul din jurul tău te împinge să te disciplinezi. De exemplu, când traduc şi traduc cu orele, dar aud în altă cameră televizorul sau vecina care-şi bate covoarele sau observ brusc că ar fi cazul să dau cu aspiratorul, nu dau randament. Pe când atunci când sunt într-un birou unde toată lumea lucrează şi e linişte, lucrez mult mai lin şi mai uşor. Pe vremuri, îmi doream să lucrez acasă, dar acum stau şi mă gândesc că "WORK" şi "HOME" ar trebui să fie mereu separate. E ok, uneori, când nu ai chef să ieşi din casă, să-ţi permiţi luxul de a alege să lucrezi acasă, dar aceste cazuri nu trebuie să depăşească 10% din timpul dedicat lucrului. Am testat cam toate variantele pe pielea mea: am lucrat în birou cu mai mulţi oameni, am lucrat singură într-un birou, am lucrat cu public, am făcut hârţogării, am bătut toate instituţiile statului (not funny), am lucrat în doi într-un birou mic, am lucrat singură acasă, am lucrat doi acasă, am lucrat acasă fără să ies câteva zile la rând (aici îţi cam piezi minţile!)... 

Îmi place să fiu "şoarece de biliotecă", adică să nu trebuiască să interacţionez cu oamenii prea mult, dar toate au o limită, doar trăim într-o societate şi nu suntem creaţi să fim etern "online". Oricum, concluzia mea sună cam aşa: este foarte bine să lucrezi pe cont propriu pentru că ai mai multă libertate, dar trebuie să trasezi o linie foarte clară între job şi casă. Părerea mea!