Susţin mărţişorul

     Pentru că azi este 1 martie şi pentru că susţin din tot sufletul această tradiţie pur românească, iată câteva lucruri pe care poate nu le ştiaţi despre mărţisor. 

    Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii. (text preluat de pe site-ul wikipedia)

       Tradiţia spune că şnurul alb cu roşu trebuie legat de creanga unui pom fructifer pentru ca toate dorinţele să ţi se împlinească.

    Din păcate, piaţa românească de mărţişoare s-a transformat într-un mare kitsch. Mărţişoarele tradiţionale în formă de potcoavă, ghiocel, coşar sau trifoi, au fost înlocuite de obiecte din plastic veritabil, care nu au absolut nicio legătură cu simbolistica acestei sărbători.

    Se pare că românii au reuşit să ridiculizeze singura sărbătoare pur românească, o sărbătoare pe care nu au fost nevoiţi să o copieze din altă parte.     

      Am dat o raită prin oraş şi am descoperit cu stupoare că esenţa tradiţiei de mărţişor a pierit fără drept de apel, înecată în mormanele de plasticuri vopsite în culori deocheate. Lumea se năpusteşte asupra acestor aşa-zise mărţişoare plasticate când ar putea, din bun-simţ, să cumpere doar şnurul alb cu roşu, singurul rămas intact în toată acestă afacere de prost-gust. Din păcate, doar în oraşele mai mari se găsesc câteva obiecte hand-made făcute din ceramică, lemn sau sticlă,  cărora li se adaugă şnurul alb cu roşu, şi care înlocuiesc într-un mod demn vechile mărţişoare.

     Mi-aş dori totuşi să mai găsesc un mărţişor în formă de coşar , din lemn, pictat de mână, aşa cum primeam când eram mai mică. Până atunci, în fiecare an, de 1 martie, port la mâna dreaptă, un şnur alb cu roşu...