Am învățat să beau ceau în timp. La început doar anumite ceaiuri, musai cu miere și lămâie. Mai târziu, doar ceai gol. Dacă la început nu țineam cont de minutele necesare infuzării, acum citesc cu mare atenție ambalajul pentru că toată aroma ceaiului stă în respectarea acelor câteva minute de infuzare.
De vreo 3 luni, mă trezesc dimineața și beau o cană de ceai cald spre fierbinte. E un moment perfect. Face mult bine stomacului meu pe care-l curăț și-l pregătesc pentru mâncarea din timpul zilei, și în plus e minutul meu de relaxare înainte de a începe efectiv ziua.
Ultima oara când am plecat la Timișoara, nu am apucat să-mi beau ceaiul așa că am intrat la OMV în Petroșani și mi-am cumpărat, în loc de cafea, un Earl Grey fooooarte bun. De obicei, îmi luam cafea, dar acum chiar nu simțeam nevoia de cafea, ci mai degrabă de ceva mai relaxant cum ar fi o cană de ceai. Adevărul e că ceaiul lor e foarte bun, am încercat vreo 3-4 variante în timpul drumurilor mele la Timișoara și înapoi.
Și dacă îmi plac ceaiurile, trebuie să-mi declar și pasiunea pentru ceștile de ceai. Din păcate, toate ceștile mele sunt împachetate și depozitate în podul casei părinților mei. La un moment dat, mi-am și însușit un set vechi de ceai de la bunica mea pe care-l ador pur și simplu. Și pentru că nu am poze cu el, am să vă delectez cu ceșcuțe din colecțiile altora...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu