Ultimele zile au fost haotice. Mult de umblat, şi mai mult de lucrat. Nu mă plâng. Trăiesc o schimbare care sper să-mi ofere zile mai însorite. Îmi pun speranţele în mult aşteptata magie a primăverii şi tind să cred că nu voi da greş.
Am petrecut un Paşte scurt care m-a lăsat mai mult obosită, dar şi foarte zâmbitoare. Iepuraşul a decis să-mi ofere un mojar cu pistil Peterhof pe care-l aveam de ceva vreme pe lista de dorinţe. Abia reuşesc să mă abţin să nu trântesc în el un pesto de zile mari. Probabil mâine se va lăsa cu un prânz sau o cină cu paste îmbăiate bine într-un pesto cu salată de câmp.
Între multe probleme şi căutări de soluţii, discuţii şi întâlniri cu oameni noi sau mai vechi, am reuşit să intru într-o piaţă şi să pun în geantă câteva verdeţuri ronţăind cu poftă din punguţa mea cu bunătăţi. Dacă sunt pe drumuri şi nu apuc să încropesc câteva batoane granola, atunci am o punguţă cu un amestec de nuci, alune/migdale, stafide, goji, curmale, smochine etc. Depinde ce am în sertarul cu minuni de acasă. Vă zic: un snack de genul ăsta face minuni într-o zi în care nu ai vreme să mănânci. Decât un corn/covrig/plăcintă, mai bine un mix cu nuci şi stafide. Învinge foamea deştept, sănătos şi fără regrete ulterioare.
Nu-mi place să vorbesc la telefon. Din păcate, jobul vine cu acest gen de comunicare. De multe ori mi-aş dori să evoluăm mai repede şi să scriem mai multe mailuri sau mesaje. Sper în revenirea porumbeilor călători. Asta ca să vă amintesc de partea mai pedantă şi romantică a sufletului meu. Am vorbit azi la telefon mai mult decât în ultimii 3 ani. Am plecat din casă în fugă cu geanta plină de hârtii şi de speranţe. M-am întors 7 ore mai târziu obosită, poftind ceva bun, roşie în obraji, gata pentru o pauză şi o cană mare de ceai.
Şi iată-mă acum încă plină de cuvintele zilei de azi, cu agenda în braţe, cu masa plină de hârtii, cu ochelarii aburiţi de ceaiul fierbinte, cu gânduri sute şi aceste câteva cuvinte pentru voi. Pe mâine!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu