how to cheat a day

Azi dimineaţă ploua cu spume. Am ştiut de la bun început că ziua va fi compromisă. 

În general, când pornesc la drum cu genul ăsta de idee, rar se întâmplă să mă înşel, iar ziua în cauză e cu atât mai dureros de suportat. 

Astăzi am decis, totuşi, să atac starea mohoribilă (ştiu, nu e un cuvânt, îs mai multe) ce creştea în mine. Am încercat în zadar să mă uit pe geam ca la o zi frumoasă. Bradul din faţa blocului se bătea cu vântul şi nimic din ce se petrecea afară nu aducea a zâmbet. 

Am băut un suc imens din morcovi şi mere, mi-am pregătit în minte următoarele mişcări şi am executat totul în linişte: deschis calculatorul, pregătit în 10 minute masa de prânz, un pu-erh fierbinte pe masa de lucru, acte, calculator, telefon, e-mail, calculator, şi în sfârşit pe la 11:30 eram în vana plină ochi cu apă fierbinte, îmbibată cu ulei de lavandă şi o mână firavă de sare roz de himalaya. Mi-am curăţat bine faţa şi am aplicat o mască. M-am întins apoi în plapuma udă mirosind a lavandă. Am închis ochii şi am plecat cu gândul în lume. 

M-am visat departe. Într-o linişte cu mine. Mult verde şi spirite adunate la întâlnire. Aşa că am stat de vorbă cu nimeni. Despre viaţă, fericire, nemurire şi alte sacrificii. Am uitat de tot şi de toate. Am ambalat tot stresul într-un gând cu colţuri ascuţite şi l-am scufundat în apa fierbinte. 

N-a durat prea mult plimbarea mea. Vreo 15 minute. Cât a avut răgaz şi masca să se usuce. M-am spălat bine şi am lăsat apa să se scurgă încet odată cu toate necazurile mele. 

M-am uscat şi îmbrăcat şi m-am întors la realitatea mea, la biroul meu de acasă, la masa mea de prânz, la omul meu, la viaţa mea şi la toate problemele mele. 

Ploaia s-a mai domolit. Deşi e încă întunecat afară parcă nu mai e atât de dureros de trăit.