vineri, 11 ianuarie 2013

două mâini stângi

Abia a început anul că am şi plecat la drum. Cu treabă, bineînţeles. Şi dacă ne ajută Dumnezeu, om fi tot pe drumuri. Dar să vă povestesc repede ce-am păţit când am intrat într-o benzinărie să-mi cumpăr o binemeritată cafea. 

Am comandat frumos, am fost servită repejor, doar că a trebuit să-mi amestec eu mierea în cafea. Nici o problemă. Numai că eu am zile când sunt un dezastru natural. Aşadar, nu m-am dus să-mi amestec minunea de cafea la o masă, cum ar fi fost normal, ci am găsit eu un colţ de tejghea încărcat cu ochelari de soare, gumă de mestecat şi multe alte minuni benzinăreşti. Mi-am turnat mierea încet, cu râvnă (ieşea destul de greu din pliculeţ) şi la ultima picătură trag prea tare de pliculeţ şi răstorn cafeaua peste tot. Da, pe ochelarii de soare, pe gumele de mestecat, pe rafturi, pe jos, pe sus, prin stânga, prin dreapta şi foarte puţin pe mine. 

Păţesc multe faze de genul ăsta, sunt predispusă să sparg, stric, dobor, cad, rup etc. Nu din răutate şi nu neapărat din neatenţie. Aşa sunt de când mă ştiu. De câte ori intru în bucătărie, soţul meu îmi spune că mi-ar trebui cască, cotiere, genunchiere, mănuşi, pentru că mereu mă tai, mă ard, mă lovesc ca să nu mai spun câte vase sparg sau stric. 

Şi totuşi, I have a life. Am şi obiecte care rezistă, dar nu cred să am părţi din propriul corp la care să nu le fi pricinuit vreo durere. Sunt un om extrem de îndemânatic, răbdător, migălos, dar şi o lecuţă zănatec. Cred. Sau am momente când şi mâna dreaptă se metamorfozează într-o mână stângă. Nu ştiu ce să zic. 

Dar ca să revin la povestea mea din benzinărie, n-am stricat mare lucru ce nu putea fi curăţat rapid cu o lavetă şi un mop. Probabil că angajaţii de acolo m-au înjurat chiar şi când mi-am cerut scuze, dar până la urmă am reuşit să plec la drum cu tot cu cafea, însă de data asta mi-au preparat-o ei şi că m-au escortat cu privirile până la ieşire, să se asigure probabil că nu le stric uşa sau standul de ziare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu