Crăciunul a trecut foarte liniştit anul ăsta. Mai toţi prietenii noştri au fost plecaţi, aşa că nu ne-a trecut nimeni pragul, în afară de familie.
În Ajunul Crăciunului am petrecut la părinţii mei unde ne-a găsit şi Moş Crăciun. Da, cred cu tărie în existenţa acestui bătrânel inimos, mereu pe fugă şi încărcat cu daruri. Nu ştiu de ce odată ajunşi adulţi uităm să mai credem în ceea ce ne făcea atât de fericiţi în copilărie. Pierdem ingrediente importante din viaţa noastră, renunţăm la ele fără prea multe regrete, le punem deoparte, ne amuzăm pe seama lor, şi parcă mai murim puţin fără să ne dăm seama.
Din fericire, atunci când viaţa ne mai dă peste nas, ne întoarcem în timp, la eul nostru proaspăt, neprihănit, ne regăsim obiceiurile, tradiţiile şi sufletul. Zâmbim mai mult la lucrurile mărunte, brusc ne bucurăm de detaliile desconsiderate deunăzi şi descoperim uimiţi că tot ce ne doream de fapt era în faţa noastră. Nu ştiu de ce ajungem ca adulţi să ne acoperim văzul şi simţurile cu un văl întunecat prin care credinţele de odinioară nu mai pot răzbate. Undeva pe parcursul vieţii renunţăm la Moş Crăciun, la Iepuraşul de Paşte şi de ce nu, şi la Dumnezeu. E greu să răzbaţi în viaţa dacă nu crezi în nimic, nu-i aşa?
În ce mă priveşte Moş Crăciun există, iar la mine în casă e mereu binevenit!
În Ajunul Crăciunului am petrecut la părinţii mei unde ne-a găsit şi Moş Crăciun. Da, cred cu tărie în existenţa acestui bătrânel inimos, mereu pe fugă şi încărcat cu daruri. Nu ştiu de ce odată ajunşi adulţi uităm să mai credem în ceea ce ne făcea atât de fericiţi în copilărie. Pierdem ingrediente importante din viaţa noastră, renunţăm la ele fără prea multe regrete, le punem deoparte, ne amuzăm pe seama lor, şi parcă mai murim puţin fără să ne dăm seama.
Din fericire, atunci când viaţa ne mai dă peste nas, ne întoarcem în timp, la eul nostru proaspăt, neprihănit, ne regăsim obiceiurile, tradiţiile şi sufletul. Zâmbim mai mult la lucrurile mărunte, brusc ne bucurăm de detaliile desconsiderate deunăzi şi descoperim uimiţi că tot ce ne doream de fapt era în faţa noastră. Nu ştiu de ce ajungem ca adulţi să ne acoperim văzul şi simţurile cu un văl întunecat prin care credinţele de odinioară nu mai pot răzbate. Undeva pe parcursul vieţii renunţăm la Moş Crăciun, la Iepuraşul de Paşte şi de ce nu, şi la Dumnezeu. E greu să răzbaţi în viaţa dacă nu crezi în nimic, nu-i aşa?
În ce mă priveşte Moş Crăciun există, iar la mine în casă e mereu binevenit!
Sărbători fericite tuturor celor care trec pe aici şi nu numai!
Apropos, budinca de Crăciun despre care v-am povestit aici este demenţială. Merită încercată măcar odată pe an!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu