Am auzit, de-a lungul vremii, tot felul de motive stupide de a nu purta centura de siguranță. Mă strânge. E penibil să porți centură. Hai mă lași, numai fraierii poartă centură! Pentru doi metri distanță, n-ai nevoie de centură.
În ce mă privește, odată urcată în mașină, primul gest pe care-l fac e să-mi pun centura. Nu contează cât și unde merg, nu contează cine e la volan, nu contează dacă plouă sau e soare. Centura rezistă. La mine e un reflex. Scuzele și motivele stupide nu-ți salvează viața, dar centura da.
Dintre foștii mei colegi, doar unul purta centură. Eram 11 oameni în firmă. Eu și un singur coleg de-al meu purtam centură. S-au făcut atâtea glume pe seama mea din acest motiv încât aș putea să scriu o carte, dar n-au prea contat. În sinea mea, am știut tot timpul că în caz de accident, nu eu voi zbura prin parbriz. Așadar, dragi băieți (mai ales) și fete (mai puțin) faptul că te consideri Zorro, nu te ajută în caz de accident.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu