joi, 12 ianuarie 2012

De ce un blog?

sursa foto
Am amânat postarea asta cât de mult am putut. Sinceră să fiu nici nu știu de ce anume îmi era teamă. Mi-a fost destul de ușor să o scriu până la urmă. 

În timp ce mă gândeam cum să încep, mi-am dat seama că blogging a însemnat pentru mine therapy, un tratament pe cât de simplu, pe atât de eficient de reîntoarcere la sine. 

Îmi amintesc că era o zi cam ploioasă de vară când m-am trezit cu un suflet gol şi cearcăne în jurul ochilor. M-am aşezat la calculator, am deschis un fişier word şi am început să scriu "Azi e zi de scris"... Așa a început totul. 

Mi-a fost atât de frică la început să mă văd pe internet, să-mi văd gândurile publice, să mă regăsesc asemeni unei pagini de ziar online. Mă simțeam ca în fața unui zid de execuție, ca într-o sală de judecată, ca în fața unui test. Mi se părea că-mi pun viața pe masă, deschisă, nudă, în fața atâtor ochi și atâtor priviri. Eram sigură că voi fi judecată fără niciun drept de apel pentru orice cuvânt. Nu vroiam să fiu citită sau publică, nu vroiam să fac parte din niciun fel de grup, nu vroiam să spun ce spun toți ceilalți, nu aveam atâta curaj încât să scriu ce am ajuns să scriu acum. Pentru că acum e cu totul altfel și e cu totul altceva. 

Acum nu-mi mai pasă pentru că am descoperit că prin scris nu-mi fac decât bine, nu fac decât să mă liniștesc, nu fac decât să scot din mine tot ce nu trebuie să rămână închis înăuntrul meu, fie bun sau rău, fie vesel sau trist. Acum nu contează dacă cineva mă judecă pentru că am descoperit că există oameni care nu știu nici cum arăt, nici unde sunt, nici cine sunt, dar care îmi pot da un sfat sau îmi pot face o urare cu sufletul deschis, fără să aibă nimic de câștigat. 

După un an și jumătate de scris, mă trezesc cu gândul "despre ce să scriu azi", dacă văd, aud sau simt ceva imediat mă gândesc "să nu uit să scriu despre asta pe blog", și ce e și mai fain e că - așa cum zicea Andreea ieri - "pe blogul meu eu tai și spânzur". So, cu mult drag și și mai multă dăruire, îmi doresc un maisondecannelle cât mai fericit, mai citit și mai prietenos!





2 comentarii:

Tomata cu scufita spunea...

bloggingul are si efect terapeutic. eu cand am avut ceva de scos din mine, de luat de pe suflet, am scris. am scris si iar am scris. sa-mi vad sufletul pe hartie, sa-l privesc in ochi si sa imi dau seama ce am de facut mai departe. si blogul m-a facut bine :)

Diana spunea...

ai mare dreptate, draga Andreea... şi pentru mine a fost şi este exact la fel

Trimiteți un comentariu