şi bune şi rele

Azi am fost, din păcate, la înmormântarea mamei unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. M-am confruntat cu un sentiment de mare neputinţă. Ce poţi să-i spui unui om aflat într-o astfel de situaţie ca să-l faci să se simtă mai bine? Cum poţi să-i spui că e mai bine aşa? De unde ştii tu cum e mai bine? Şi cine eşti tu la urma urmei să judeci sau să-ţi dai cu părerea despre cum ar trebui să decurgă lucrurile pe lumea asta? M-am simţit foarte stingheră atunci când a început slujba, mă uitam în jurul meu şi mă gândeam câţi dintre cei adunaţi acolo simt măcar compasiune pentru familie? Mă uitam în ochii înlăcrimaţi ai vechiului meu amic şi nu ştiam ce aş putea să-i transmit din priviri ca să se treacă mai uşor peste moment... N-am să mai întind coarda vorbind despre acest "eveniment", ci am să vă spun că pe lângă toate greutăţile şi momentele mele crâncene, sunt în fapt un om foarte norocos. Şi asta pentru că:

• am o familie frumoasă şi sănătoasă
• am lângă mine un om blând care mă sprijină în toate nebuniile mele
• am prieteni foarte dragi care mă înţeleg şi mă plac aşa cum sunt
• pot să sper la un viitor mai bun
• am adunat de-a lungul anilor lucruri care mă încântă şi acum (şi nu vorbesc numai despre cărţi)
• mi-am permis să merg în concedii şi să văd minuni la care alţii doar visează
• am opinii, sunt femeie şi mă mândresc cu asta
• câteodată îmi depăşesc limitele şi mă bucur enorm, ar trebui să mi se întâmple mai des
• încă mă mai surprind, asta e o noutate şi pentru mine
• .... şi lista poate continua .... 

Îmi pare totuşi rău că tocmai suferinţa prietenului meu mi-a oferit posibilitatea de a privi şi partea frumoasă a vieţii mele. Chiar am auzit azi la National FM, în timp ce mă întorceam spre casă, o emisiune foarte simpatică cu o doamnă care repeta continuu "azi nimeni şi nimic nu-mi strică ziua". Ei bine, nici mie... Dăm de momente dificile, uneori chiar foarte dificile, momente în care îţi zici "n-am cum să trec peste asta", dar avem o singură viaţă şi ce rost mai are ea dacă o trăim înverşunaţi şi încărcaţi de gânduri negre. Aşadar, dragilor, fruntea sus, spatele drept, privirea înainte şi zâmbetul larg!