Dinner. Girls only.

   Zilele trecute am invitat un grup de prietene la un cappuccino veritabil şi câteva croissante cu ciocolată, bineînţeles home made. Ne-am sărbătorit pe noi şi, de ce nu, momentele noastre de linişte. 

    Mi-am dat seama că până acum un an de zile, am sărbătorit ziua de 1 martie sau de 8 martie doar prin muncă, fără să ies sau să sărbătoresc. Singure, florile primite cadou, îmi aminteau că era, în fapt, o zi de sărbătoare. O zi în care ar trebui să te simţi mai bine, mai frumoasă, mai respectată sau mai deosebită. Să porţi ceva nou, să încerci un ruj roşu aprins, să nu te gândeşti decât la tine şi la tot ce-ţi face plăcere. 

    Anul trecut, am mers pentru prima oară în viaţa mea la o cină organizată de 8 martie. Nu cunoşteam decât 2 persoane, dar am avut ocazia să cunosc şi altele.    

   Anul acesta am fost primită cu braţele deschise într-un cerc simpatic de doamne şi domnişoare cu care am reuşit să mă simt bine. Deşi, în general, sunt în poziţie de combat când cunosc persoane noi şi încerc mereu să mă protejez de toată lumea, de data asta am predat armele şi am servit cappuccino şi prăjituri. La mine acasă. Am râs, am glumit, ne-am cunoscut, ne-am dat cu părerea despre ei, despre noi, despre cum ar trebui să fie luna şi stelele, despre oameni demult uitaţi, despre momentele din noi, despre  stările ce ne îmbracă personalitatea ... Bineînţeles că am stins luminile şi stelele undeva aproape de ora 2 noaptea, dar a meritat. 

    So, once again, thank you, ladies!!!!