luni, 12 iulie 2010

Trebuie...

În ultimii zece ani de viaţă m-am lăsat deoparte, mi-am uitat visurile şi am strâns în braţe cu putere cuvântul "trebuie". Şi aşa a început totul: trebuie să-mi plătesc chiria, trebuie să merg la serviciu chiar dacă nu-mi place ceea  ce fac, trebuie să cumpăr de mâncare pentru că nu are cine, trebuie să car hărţoagele astea ca să rezolv problema asta, trebuie să merg la întâlnirea asta şi să stau în fum deşi nu fumez şi nu mă interesează ce se întâmplă acolo, trebuie să vorbesc cu persoana asta deşi nu face decât să mă iscodească şi să-mi bage beţe în roate, trebuie să răspund la telefon deşi urăsc telefonul pentru că mi-a dat foarte puţine veşti bune şi foarte mulţi de "trebuie".... şi uite aşa, pe parcursul şirului interminabil de "trebuie" s-a petrecut pierderea de sine. Am uitat cine sunt. Am uitat de ce m-am născut. Am uitat că iubesc culorile, zilele însorite, nopţile pierdute citind, ceştile de cafea servite în linişte, băile fierbinţi la lumina lumânărilor, comediile romantice, biscuiţii făcuţi în casă, ceramica românească, tradiţiile, lucrurile vechi, focul din sobă, dimineţile fără zgomot....
Mi-am amintit că şi acum, deşi am aproape 30 de ani, cred cu tărie în existenţa lui Moş Crăciun. Pot aprecia o zi liniştită petrecută în casă, singură, ascultând muzică, citind şi făcând prăjituri. Iubesc zilele departe de telefon, televizor, ştiri şi zvonuri. Îmi place să mă îmbăt cu aburul pâinii făcute în casă şi să mă pierd printre personajele unei cărţi bune. Îmi place să mă cinstesc din când în când cu câte un vin roşu sec de calitate, să scriu despre mine şi despre alţii, să dorm cu şosete, să ascult un prieten, să văd cum ninge, să aud cum trosnesc lemnele în focul din sobă, să pictez deşi n-am cine ştie ce talent, să-mi uit problemele chiar dacă doar pentru câteva momente, să adun obiecte vechi, să car acasă pietre, frunze, crengi, fructe uscate, tot ce găsesc prin natură şi-mi face cu ochiul.... Lista ar putea continua la nesfârşit... Momentan mă bucur că am început-o şi că mi-am adus aminte că exist...

Lucrurile care ne plac, ne definesc personalitatea. 

Vouă ce vă place?



2 comentarii:

J Mihai spunea...

Condusul, Internetul si femeile frumoase :) Nah, ca n-am ce sa definesc. Dormitul asta cu sosete...care-i farmecul ?

Anonim spunea...

Este atât de plăcut să citeşti ceva, parcă scris pentru tine. Uite cum mi-am făcut timp să mă gândesc care sunt lucrurile care îmi plac şi mă definesc. Revin cu lista după finalizare...

Trimiteți un comentariu